Cu leadershipul la control

Nu mai intrasem în cabinetul unui doctor de mulţi ani, peste şase. La această statistică nu iau în calcul incursiunile la urgenţă cu piticii.

Cabinet mic, alb, curat, cu miros specific, cu aparatură care fusese nouă ultima dată când îi vizitasem. Tipul care m-a salutat din spatele biroului era foarte tânăr şi îmbrăcat din gât până-n picioare într-un bleumarin ponosit. Nici un halat alb – aşa cum mă învăţase pe mine abecedarul în 1986.

„Care e problema?” zice vioi şi fără să piardă timpul. „Caut doctorul!” răspund eu, în gândul meu, „la ţinuta pe care o ai, poţi fi doar băiatul de serviciu.” Ezit să răspund şi îi întind, în linişte, biletul cu trimiterea. O radiografie. „Dezbracă-te şi ia loc pe pat!” De pe orizontală, cu coada ochiului, l-am urmărit să văd dacă se întoarce la mine cu mopul sau cu gelul pentru radiografie.

În ciuda primei impresii, tipul se pricepea. În câteva momente, am reuşit să ne conectăm. I-am apreciat deschiderea şi naturaleţea.

„Unde lucrezi? Cu ce te ocupi?” m-a întrebat după vreo două minute, cu ochii în monitor. (Pauză) „În asigurări” am zis, încercând să ascund mândria profesională. (Pauză) „Îhâm… Ar trebui să îţi dau cu ceva în cap” mi-a răspuns fără să-şi ia privirea de pe sticlă (nici acum nu îmi e clar dacă asta e procedura medicală standard pentru asemenea situaţii).

„Măi, voi, aştia de la asigurări sunteţi ca râia: dacă faceţi rost de un număr de telefon, nu mai scapă omul de voi.” Şi a fost doar începutul unui moment de catharsis pe care parcă îl aşteptase de mult timp, îi lipsise doar „pacientul” potrivit, din branşă scabică.

Când nu sunt pacient, fac şi eu radiografii, pun şi eu diagnostice. Cu multă naturaleţe şi deschidere, încerc să mă conectez la omul cu costum spilcuit din faţa mea. „Unde lucrezi? Cu ce te ocupi?” (Pauză) „Păi, sunt… ăh… manager”. (Pauză) „Îhâm… Auzi, ce fel de manager (lider) eşti?” Este întrebarea care introduce epopeea profesională a eroului corporatist din care nu lipsesc intrigile, obstacolele interne şi externe, trădările şi dezamăgirile, forţe supranaturale potrivnice sau prietene, izbânzile miraculoase pe final de dead-line etc. De multe ori, răspunsul la această întrebare e mai mult epic decât tehnic, iar evaluarea propriului leadership se face dintr-o perspectivă foarte subiectivă, uneori la nivel de amator.

Cum ar fi dacă ar există un sistem coerent şi tehnic la care să ne raportăm obiectiv capacitatea noastră de a conduce, un sistem prin care să ne evaluăm nivelul actual, iar apoi să trecem la nivelul următor? În cartea sa, Cele cinci niveluri ale leadershipului, John Maxwell propune un astfel de model conceput să răspundă la două întrebări: 1. Ce fel de lider eşti? şi 2. Cum poţi trece la nivelul următor? În câteva cuvinte, voi prezenta matricea:leadership

1. Nivelul 1 – Poziţia:

Oamenii te urmează pentru că ai o poziţie de conducere, pentru că eşti cel care le semnează fluturaşul la final de lună. Trebuie să te urmeze, dar nu sunt fericiţi să o facă. Constant scoţi în evidenţă că eşti şeful, pui accent pe proceduri şi pe reguli în detrimentul relaţiilor, iar oamenii tăi nu se simt valorizaţi. Îi plăteşti doar atât cât să nu plece, ei muncesc doar atât cât să nu fie daţi afară. Nu se pune problema loialităţii.

2. Nivelul 2 – Permisiunea:

Oamenii te urmează pentru că vor să o facă. Tu mergi alături de ei, ei merg alături de tine. Eşti mereu interesat ca oamenii să simtă că îţi pasă de ei, reuşeşti să creezi un climat plăcut la locul de muncă, oamenii ştiu că oricând uşa ta este deschisă pentru ei. Înainte să le câştigi mâinile, le-ai cucerit inima. Oamenii te plac şi te apreciază pentru ce eşti.

3. Nivelul 3 – Producţia:

Înţelegi foarte bine viziunea companiei şi ştii să o comunici eficient mai departe. Te asiguri că fiecare membru al echipei tale este la locul potrivit şi experimentaţi succesul ca echipă. Rezultatele pe care le-ai obţinut în domeniul profesional te recomandă, eşti deja o autoritate. Eşti un lider care îşi duce oamenii acolo unde vor să ajungă, nu doar îi trimite (exemplul personal este esenţa).

4. Nivelul 4 – Dezvoltarea oamenilor:

Eşti un lider care a înţeles că pentru a-şi dezvolta impactul şi influenţa trebuie să dezvolte alţi lideri. Astfel, ai făcut tranziţia de la manager care doar produce la lider care dezvoltă alte persoane capabile să susţină şi să lărgească viziunea companiei. Ai investit şi în plan profesional şi în plan relaţional. Echipa are deja o moştenire comună.

5. Nivelul 5 – Apogeul:

Ai dezvoltat lideri de nivelul 4. Când ai ajuns la acest nivel, ai satisfacţia că ai creat o adevărată moştenire de leadership în organizaţia ta, iar impactul tău va fi resimţit ani buni după ce tu vei fi plecat de acolo. Impactul tău trece de momentul prezent: ai dezvoltat o generaţie de lideri care, la rândul ei, dezvoltă o altă generaţie de lideri.

Revin cu întrebarea: „Ce fel de lider (manager) eşti?” Şi mai adaug o întrebare care să îţi dea Impuls în dezvoltarea ta şi a echipei tale: „Ce strategie ai pentru a trece la nivelul următor?”

 

____

Sursa imaginii: aici

 

Îți place...nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Share on LinkedInPin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone
Marius Dan
Marius Dan
(Certified Trainer & Executive Coach @ Impuls Training) E-mail: marius.dan@impulstraining.ro Telefon: 0745.288.882

Comments

  1. mIHAI says:

    Good Job