STOP joc!

Azi, în „super-marketul” din demisolul hotelului, printre lăzile cu zeci de sortimente de îngheţată, mi-am adus aminte de un episod pe care l-am trăit în urmă cu aproape 30 de ani. Încercam deja de vreo 5 minute să mă decid care să fie desertul câştigător, schimbasem deja de vreo 3 ori opţiunea, vânzătoarea mi-a sugerat politicos că peste 5 minute închide când… flashback… iulie 1985.

Se aud bubuituri în uşa noastră, mama deschide panicată; în cadrul uşii, tanti Moari, de la apartamentul de vizazi: „Vecină, repede, vine ciocolată chinezească în staniol la Alimentara! Trimite copilul să cumpere… Repede, vecină! L-am trimis deja pe bărbatu’, e acolo, îi ţine locu’.” Eh… ce concept integrator şi relevant pentru epoca de aur acest „a ţine locul.” Când stăteai simultan la trei cozi de pâine, la trei magazine diferite, în două cartiere diferite, era esenţial să ai pe cineva care „să îţi ţină locul” cât timp verificai dacă a venit camionul cu pâine la cealaltă coadă. Se trezesc nişte amintiri? :)

Când am ajuns la Alimentara, coada era deja de vreo 50 – 60 metri, din celălalt capăt al etajului magazinului până în stradă, pe lângă bloc, pe trei şiruri. Ciocolata încă nu venise. La cei şase anişori ai mei nu mi-a fost greu să mă strecor până sus, unde nenea Gicu îmi ţinea loc. După vreo două ceasuri de aşteptare, în care am putut să studiez în voie şi de pe loc magazinul mare şi cu mai toate rafturile goale, s-a scos la vânzare ciocolata în staniol. Rândul se mişca mai lent decât un melc mahmur. Sfârşit de atâta aşteptare, i-am zis lui nenea Gicu că ies puţin până afară, dar să îmi ţină rândul că mă întorc repede. Am ieşit să mă plimb pe bulevard şi savuram fiecare vitrină goală şi fiecare balcon ca şi cum le vedeam pentru prima dată în viaţă. Nu ştiu cât m-am plimbat, dar în mintea mea de copil timpul era foarte bine calculat: ajungeam înapoi exact când era rândul nostru la casă.

Urcând ultimele trepte la etaj, l-am văzut pe nenea Gicu aproape de tejghea – mai avea vreo 10 oameni în faţa lui. „Ciocolata…” am zâmbit cu toată faţa. Dar bucuria s-a transformat brusc în îngrijorare: uşa metalică era încuiată! Am început să trag de ea şi să bat în geam. 8 oameni… A apărut o vânzătoare care mi-a făcut semn de la distanţă că au închis şi că nu mai este ciocolată. „Nenea Gicu!” Uşa se scutura mai tare. Când mi-a deschis, i-am explicat vânzătoarei că mie îmi ţine loc nenea Gicu, bărbatul care e al patrulea la rând. Nu a vrut să mă lase să intru. Am început să plâng în hohote, printre sughiţuri şi cu respiraţia tăiată abia reuşeam să mai gâtui cate-un „Vă rog!” Nu s-a mişcat din uşă, nu s-a clintit, nu a fost impresionată. Nici azi, după 30 de ani, nu înţeleg cum a putut acea doamnă să reziste lacrimilor mele. A fost, poate, cel mai adânc plâns al copilăriei mele, acolo, la uşa magazinului cu ciocolată în staniol. Şi nu era corect – stătusem la coadă mai bine de trei ceasuri şi aveam pe cineva să îmi ţină loc.

Astăzi ciocolata şi staniolul nu mai sunt o atracţie, astăzi stăm la coadă la obiective SMART. Planuri, targete, obiective, viziuni, proiecte pe mai multe fronturi, toate ne solicită şi ne întind la maxim. Trăim cu convingerea şi în filosofia americană what’s best lies ahead. better-future-aheadInvestim în fiecare „azi” cu speranţa că „mâine” va fi ziua care ne va răsplăti toată aşteptarea de peste săptămâni, luni, ani. Vrem să avem şi vrem să devenim. În tot acest proces sunt momente când parcă nimic nu se mişcă, nimic nu evoluează, nimic nu mai are sens. Nu se întâmplă cum ai vrut şi când ai vrut tu. Presiunea statică e mai mare decât rezultatele. Tendinţa naturală e să vrei să ieşi puţin, să rupi ritmul şi să te întorci când lucrurile sunt mai clare, când mai e doar deznodământul de bifat. Nu renunţa! Uneori viaţa e o scorpie care nu se lasă impresionată de lacrimile tale. Ai ieşit din proces, ai redus ritmul, ai luat o pauză = ai apăsat butonul reset. Tot efortul tău a fost zadarnic. În viaţa reală nu ai pe nimeni să îţi ţină locul. Aşa că, NU renunţa! Ciocolata cu staniol e pentru cei care rezistă până la capăt. Nu renunţa, mergi mai departe!

_____

Sursa imagini: aici si aici

Îți place...nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Share on LinkedInPin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone
Marius Dan
Marius Dan
(Certified Trainer & Executive Coach @ Impuls Training) E-mail: marius.dan@impulstraining.ro Telefon: 0745.288.882