Time management sau life management?

Gestionarea timpului este un oximoron. Mie mi-a luat 36 de ani să încep a învăța acest lucru. Nu putem gestiona timpul, la fel cum nu putem prinde vântul cu arcanul. Timpul continuă, fie că-l gestionați, fie că nu, și vine în aceeași cantitate indiferent de cât de repede gândiți sau acționați. Important nu este să ne gestionăm timpul, important este să ne gestionăm sarcinile care ne umple timpul.

Cred că fiecare dintre noi avem o agendă zilnică extrem de plină cu tot felul de sarcini care trebuie făcute în termene foarte strânse și când credem că le-am terminat vin altele și altele. Întrebarea nu este: „Voi avea agenda zilnică plină?”, ci întrebarea este: „Cine îmi va umple agenda zilnică?” Dacă las alți oameni să îmi umple calendarul, va fi plin de agenda lor, de prioritățile lor, de visele lor și, fără să îmi dau seama, voi trăi viața lor. Așadar, am început să învăț – și încă mă lupt cu aceasta – că persoana care îmi va umple mie agenda este cea care îmi va determina timpul. Și persoana care îmi determină timpul este cea care îmi determină agenda. Și persoana care îmi determină agenda este persoana care determină direcția în care merg. Iar pentru a ilustra cât se poate de bine acest principiu extraordinar, haideți să citim cu atenție parabola lui Jeffrey Davies, care ne va ajuta să înțelegem că nu facem managementul timpului (time management), ci facem managementul vieții (life management).

Povestea celor 1000 de mărgele

Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:Dezvoltare personala

La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă, până la prânz. La un moment dat, a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de mărgele, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă. Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:

„Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine, dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele… Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile. Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică: un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult, iar alţii mai puţin, dar media este asta – 75 de ani; am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om; deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete; am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete. După ce am terminatTravailler plus... cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării (pentru că nici unul nu avea 1000 de mărgele) şi am cumpărat 1000 de mărgele, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent. De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că, observând cum se micşorează numărul bilelor din vas, am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se. Şi acum, dă-mi  voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că, dacă apuc sâmbăta următoare sau şi pe cealaltă…, pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta este puţin timp în plus. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi, sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie, îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio. Bună dimineaţa şi… la revedere!” În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea.

Eu am 36 de ani. Mai am cca. 2000 de mărgele și îmi doresc din toată inima ca fiecare zi de sâmbătă să o petrec alături de cei dragi mie. Iar acest lucru se va întâmpla dacă voi lua această decizie și mă voi lupta cu mine însumi. La ora asta încă agenda mea este făcută într-o proporție mult prea mare de cei din jurul meu, dar nădăjduiesc ca, începând cu anul 2014, să am puterea să-i las pe cei din familia mea și pe prietenii mei să îmi umple ei mai mult agenda, pentru că, până acum, ei au fost cei mai neglijați. Este timpul de a lua decizii!!! 

Dezvoltare personala

____

Sursa imagini: aici, aici, aici, aici

Îți place...nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Share on LinkedInPin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone
Mihai Tandea
Mihai Tandea
(Speaker, Trainer & Coach - Impuls Training) str. Paris, nr. 1, Cluj Napoca Tel: +40745517514 Fax: +40264430026 mihai.tandea@impulstraining.ro